Nivelurile de anxietate la femeile cu vârsta ≥ 45 de ani supuse electrorezecției cu ansă diatermică a zonei de transformare cervicale (ERAD sau LLETZ) - studiu realizat de echipa coordonată de Line Winther Gustafson, din cadrul Spitalului Regional Rangers (Danemarca) și publicat în 2023 în BJOG: An International Journal of Obstetrics & Gynaecology

Screening-ul pentru cancerul de col uterin a redus semnificativ incidența și mortalitatea asociate acestuia, dar femeile de peste 60 de ani continuă să prezinte riscuri mai mari, posibil din cauza metodelor suboptime de screening și diagnostic, precum și a modificărilor post-menopauzale, cum ar fi retragerea zonei de transformare (TZ) în canalul cervical. Aceste modificări reduc eficacitatea colposcopiei și pot duce la sub-diagnosticare. O soluție propusă este electrorezecției cu ansă diatermică a zonei de transformare cervicale (LLETZ sau ERAD), în ciuda preocupărilor legate de supra-tratare. Studiile arată că femeile în vârstă preferă LLETZ în locul unei monitorizări clinice prelungite.

Acest studiu a analizat nivelurile de anxietate la femeile de peste 45 de ani care au efectuat LLETZ diagnostic la același momentul cu efectuarea colposcopiei. Folosind chestionarele State-Trait Anxiety Inventory (STAI) și Short Form 12 (SF-12), anxietatea a fost măsurată înainte, imediat după, și la 1 și 6 luni după procedură. Din 109 femei eligibile, 98 au fost incluse în analiza finală, cu rate de răspuns între 84,7% și 100%.

Rezultatele au arătat o scădere semnificativă a anxietății după LLETZ (scor median STAI: 33,4 înainte vs. 29,3 după, p < 0,001), menținându-se stabilă timp de șase luni. Femeile cu sănătate mentală precară au avut niveluri mai ridicate de anxietate comparativ cu cele cu sănătate mentală bună (înainte de LLETZ, RR 3,77, 95% CI 2,12–6,70; 1 lună după LLETZ, RR 3,37, 95% CI 1,59–7,15; 6 luni după LLETZ, RR 1,93, 95% CI 1,06–3,51). Deși anxietatea asociată colposcopiei este bine documentată la femeile mai tinere, acest studiu a constatat niveluri generale scăzute de anxietate la femeile mai în vârstă, sugerând că LLETZ a oferit o stare de ușurare.

În concluzie, LLETZ diagnostic la femeile de peste 45 de ani a fost asociat cu o reducere durabilă a anxietății, care s-a menținut stabilă timp de șase luni. Totuși, femeile cu sănătate mentală precară au prezentat niveluri mai ridicate de anxietate, ceea ce subliniază necesitatea unui suport psihologic suplimentar pentru acest grup.

Sursa: Gustafson LW, Larsen MB, Hammer A, Petersen LK, Andersen B, Bor P. Levels of anxiety in women aged ≥45 years undergoing diagnostic large loop excision of the transformation zone: A longitudinal study. BJOG. 2023;130(2):192-200. doi:10.1111/1471-0528.17299

Această analiză calitativă sistematică a examinat factorii care influențează participarea la screening-ul cervical în rândul femeilor defavorizate, în special cele din medii minoritare etnice și statut socioeconomic scăzut. În ciuda beneficiilor bine documentate ale screening-ului cervical de rutină în reducerea incidenței și mortalității cancerului de col uterin, ratele de participare rămân mai scăzute în rândul acestor grupuri în comparație cu populația generală. Analiza sintetizează constatările din 24 de studii efectuate în țări cu programe de screening stabilite, folosind modelul social de sănătate al lui Dahlgren & Whitehead ca cadru de codificare pentru a analiza determinanții participării la screening.

Rezultatele studiului arată că participarea este influențată de o interacțiune complexă de factori la mai multe niveluri. Facilitatorii angajamentului de screening includ relații puternice pacient-furnizor și sprijin de la egal la egal, ambele contribuind la reducerea anxietății și la creșterea încrederii în serviciile de sănătate. Femeile care au avut experiențe pozitive cu furnizorii de asistență medicală, caracterizate prin relații bune, sentimentul de ascultare și continuitatea îngrijirii, au avut mai multe șanse să participe la programările de screening cervical. Cu toate acestea, numeroase bariere împiedică participarea, disparitățile culturale, experiențele negative din trecut în domeniul sănătății și provocările practice - cum ar fi dificultatea de acces la servicii - jucând un rol semnificativ în descurajarea adoptării screening-ului. Obstacolele structurale, inclusiv continuitatea slabă a îngrijirii, nivelurile crescute de neîncredere și interacțiunile impersonale cu furnizorii de asistență medicală, exacerbează și mai mult atitudinile negative față de screening. Acești factori contribuie în mod colectiv la un efect de descurajare cumulativ, făcând din ce în ce mai dificil pentru femeile defavorizate să se angajeze în serviciile de screening.

Analiza subliniază rolul critic al furnizorilor de asistență medicală și al factorilor de decizie în abordarea acestor provocări. În timp ce programele de screening organizate au îmbunătățit accesibilitatea, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a elimina barierele structurale, în special pentru femeile cele mai marginalizate. O problemă semnificativă este disponibilitatea femeilor care participă la screening, deoarece multe femei defavorizate se simt incomod cu specialiști de sex masculin. Deși femeile au dreptul de a solicita un specialist de sex feminin, multe nu cunosc această opțiune din cauza comunicării slabe cu profesioniștii din domeniul sănătății, în special în rândul populațiilor imigrante. Acest lucru evidențiază nevoia de eforturi proactive pentru creșterea gradului de conștientizare și asigurarea faptului că specialiști de sex feminin sunt disponibili în serviciile de screening.

În plus, calitatea interacțiunilor pacient-furnizor este esențială în încurajarea participării. Cercetările anterioare au identificat relațiile pacient-furnizor ca fiind unul dintre cei mai puternici factori modificabili în influențarea comportamentului de screening pentru cancer. Femeile care s-au simțit susținute și respectate de personalul medical au fost mai dispuse să fie supuse unui screening, în timp ce cele cu experiențe interpersonale negative au manifestat reticență. Astfel, nu este doar suficientă creșterea volumului comunicării pacient-furnizor; trebuie prioritizată și calitatea acestor interacțiuni. Profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să implementeze strategii de comunicare care să aibă în vedere aspecte din punct de vedere cultural, adaptate nevoilor diverse ale femeilor defavorizate. Având în vedere dovezile că serviciile de sănătate din Regatul Unit nu reușesc adesea să răspundă în mod adecvat nevoilor grupurilor minoritare și dezavantajate, îmbunătățirea calității relaționale și implicarea pacienților ar trebui să fie o prioritate a politicii.

În concluzie, participarea la screening-ul cervical în rândul femeilor defavorizate este împiedicată de bariere structurale, culturale și interpersonale profund înrădăcinate și interdependente. Femeile din minorități etnice și din medii cu venituri mici se confruntă cu obstacole mai mari în accesarea serviciilor de screening și în navigarea sistemelor de asistență medicală care nu răspund în mod adecvat nevoilor lor complexe. Analiza subliniază necesitatea de a lua în considerare participarea la screening-ul cervical în contextul mai larg al experiențelor trăite de femei și al determinanților sociali ai sănătății. Abordarea acestor disparități prin intervenții direcționate, reforme de politică și relații îmbunătățite pacient-furnizor poate îmbunătăți în mod semnificativ utilizarea screening-ului și poate reduce inegalitățile de sănătate în prevenirea cancerului de col uterin.

Diagnosticul de cancer reprezintă pentru pacient un moment de cumpănă, limita dintre viață și moarte fiind atât de copleșitoare, încât este nevoie de toate resursele medicale și psihologice pentru a oferi pacienților și celor apropiați lor, puterea și speranța unui final fericit la sfârșitul acestei lupte. Totuși, această luptă poate fi prevenită… sau, acolo unde nu este posibil, boala poate fi depistată în stadiile ei incipiente. Astfel, este bine de știut că în România, la fel ca în străinătate, există programe de prevenție a cancerului de col uterin și a cancerului de sân, accesibile oricărei femei. Acestea sunt gratuite, fiind necesară o vizită la medicul de familie pentru a obține un bilet de trimitere.

Programele de screening au fost concepute pentru a depista în stadii precoce cancerul, momente în care inițierea tratamentului crește șansele de vindecare și, implicit, calitatea vieții și supraviețuirea. Pacientele diagnosticate cu cancer trebuie să știe că, în zilele noastre, lumea medicală continuă să îmbunătățească și să dezvolte constant modalitățile de tratament, fiind astfel mai aproape de diagnosticul "cancer free”.

Un alt pas în obținerea diagnosticului de "cancer free” sau vindecare este creșterea adresabilității pacienților către specialiștii din domeniul sănătății, pentru că fiecare clipă fără un diagnostic clar, fără plan de tratament și fără tratament propiu-zis poate duce către stadii mult prea avansate ale bolii, depășite, situații în care metodele terapeutice sunt ineficiente.

În cazul bolnavilor de cancer, medicii alcătuiesc echipe multidisciplinare, alcătuite din specialiști din domeniul chirurgiei oncologice, oncologie, radioterapie, psihologie pentru a găsi metoda de tratament și suportul psihologic adecvat fiecărui pacient în parte. Un alt aspect important al reușitei și vindecării pacienților, este pregătirea de elită a medicilor din domeniul oncologic, care alocă resurse constant pentru ca actul lor medical să fie de cea mai înaltă calitate. Punctele esențiale în îmbunătățirea actului medical și al relației medic-pacient sunt reprezentate de: conștientizarea bolii și cunoașterea metodelor de diagnostic precoce, creșterea adresabilității către medici și către programele de screening, alături de pregătirea constantă a cadrelor medicale în a asigura suportul adecvat pacienților.

Prin efortul susținut al pacienților și al medicilor, această boală poate fi învinsă. Pacientele bolnave de cancer trebuie să știe că există resursele necesare în menținerea unui echilibru medical și emoțional de-a lungul procesului de vindecare, astfel să aibă încredere că reușitele există și că nu sunt singure în această bătălie.

Cancerul colorectal este o boală în care celulele din colon sau rect (ultimele segmente ale tubului digestiv) cresc necontrolat. Cancerul colorectal se dezvoltă aproape întotdeauna din leziuni precanceroase sau polipi – testele de screening pot descoperi acești polipi și pot duce astfel la prevenția cancerului colorectal prin îndepărtarea lor.

Pentru screening pot fi folosite următoarele teste:

• Colonoscopia (cei mai frecvent folosită investigație);
• Sigmoidoscopia;
• Colonografia CT;
• Teste din materiile fecale care testează prezența anumitor compuși sau prezența sângerărilor mici.

Alegerea testului trebuie făcută împreună cu medicul de familie, gastroenterolog sau chirurg.

Screeningul trebuie început la vârsta de 45 de ani și continuat până la 75 de ani. Peste vârsta de 75 de ani decizia este mai complexă și trebuie discutată cu medicul. Există și categorii de pacienți care trebuie să înceapă screeningul la vârste mai mici din cauza unor situații speciale: boli inflamatorii intestinale (boala Crohn sau rectocolita ulcerohemoragică), istoric familial de cancer colorectal sau anumite sindroame genetice cum ar fi polipoza adenomatoasă familială sau sindromul Lynch

Pentru orice întrebare legată de screening trebuie să vă adresați medicului de familie, medicului gastroenterolog sau medicului chirurg.

Țineți minte că screeningul este o metodă de depistare a unor bolii la oamenii fără simptome. În cazul în care apar simptome sugestive de cancer colorectal, sângerări pe anus la defecație sau în afara ei, alternanța perioadelor de constipație și diaree, dureri la defecație, absența tranzitului pentru materii fecale și gaze pentru perioade îndelungate, trebuie să vă adresați medicului indiferent de vârstă.